Antisemitism în Grecia

Istoria evreiască grecească include comunități romaniote vorbitoare de greacă și comunități sefarde formate după expulzările iberice. Salonic a devenit un important centru evreiesc sub dominația otomană.

Explorați Grecia

Publicat de WTJPublicație actualizată

O comunitate cu rădăcini locale este prezentată drept străină

Istoria evreiască grecească include comunități romaniote vorbitoare de greacă și comunități sefarde formate după expulzările iberice. Salonic a devenit un important centru evreiesc sub dominația otomană. Încorporarea sa în Grecia în 1912 a schimbat argumentele cu privire la apartenența națională. Ostilitatea naționalistă i-ar putea eticheta pe evreii locali străini sau neloiali, iar atacul de la Campbell din 1931 a arătat cum zvonurile ar putea mobiliza violența. Ocupația germană a impus ulterior un proiect rasial diferit, genocid.

Înainte de 1912

Rădăcini vechi · Mai mult de o Grecia evreiască

Limbi și istorii diferite au modelat comunități a căror diversitate a fost ulterior uniformizată de stereotipurile naționale.

Viața evreiască vorbitoare de greacă

Comunitățile evreiești romaniote s-au dezvoltat în lumea vorbitoare de greacă cu mult înainte de sosirea refugiaților sefarzi din Spania. Limba și tradițiile lor religioase erau înrădăcinate la nivel local. Numirea tuturor evreilor nou-veniți străini șterge această istorie și confundă diferența religioasă cu absența apartenenței.

Lumea sefardă a Salonicului

După expulzările din Iberia, evreii sefarzi au întemeiat o mare comunitate în Salonicul otoman. Iudeospaniola a devenit o limbă importantă a vieții cotidiene. Locuitorii evrei practicau meserii variate și au contribuit la modelarea orașului. Istoria lor era legată de portul, cartierele și instituțiile sale.

O graniță schimbă întrebarea de apartenență

Salonic a devenit parte a Greciei în 1912. O comunitate stabilită sub dominația otomană trăia acum într-un stat național grec. Dezbaterile despre limbă, cetățenie și identitate națională puteau prezenta localnici cunoscuți drept străini. O nouă graniță nu le-a șters viețile anterioare în oraș.

1931

Violența naționalistă · Un zvon incendiază un cartier

Atacul Campbell a făcut din afirmațiile despre loialitatea națională un pretext pentru atacarea rezidenților evrei.

Acuzația de neloialitate

În 1931, în Salonic au circulat acuzații privind neloialitatea evreilor. Retorica naționalistă prezenta o minoritate drept amenințare internă. Aceste povești nu se limitau la criticarea comportamentului unei anumite persoane. Îi cereau publicului să-i trateze pe vecinii evrei ca suspecți în mod colectiv.

Cartierul Campbell

Atacatorii naționaliști au atacat cartierul evreiesc Campbell și au incendiat case. Familiile au suferit pentru că comunitatea lor fusese făcută o țintă. Evenimentul a tradus agitația publică în violență locală: oamenii care locuiau în oraș au fost atacați de parcă nu ar fi avut dreptul să aparțină acelui loc.

Motivul se schimbase

Aceasta a fost violență naționalistă anti-evreiască înainte de ocupația nazistă. Prejudecățile mai vechi ar putea fi adaptate la argumentele despre cine era considerat grec și cine se presupune că punea în pericol națiunea. Afirmația atacatorilor de neloialitate colectivă a fost o acuzație, nu o dovadă despre rezidenții pe care i-au atacat.

1941–1944

Ocupație și crimă · Salonic își pierde lumea evreiască

Ocupația germană a transformat o comunitate majoră într-o țintă pentru deportare și distrugere.

Zone de ocupație diferite

Grecia a intrat sub ocupație germană, italiană și bulgară, iar experiențele evreiești au fost diferite în acele zone. În Salonic ocupat de germani, persecuția a escaladat brusc. Identificarea autorității de control explică de ce pericolul unei familii s-ar putea schimba atunci când harta ocupației s-a schimbat.

Trenurile din 1943

Autoritățile germane i-au deportat pe evreii din Salonic, în principal la Auschwitz, în 1943. Înregistrarea, concentrarea forțată și deposedarea au precedat transporturile. O comunitate cu secole de viață locală a fost deposedată de drepturi și îndepărtată printr-o operațiune organizată. Majoritatea celor deportați au fost uciși.

Absența unei comunități din oraș are cauze

Distrugerea nu a fost o dispariție inexplicabilă a unei comunități odată înfloritoare. Politica nazistă, puterea de ocupație și participarea la persecuție au produs-o. Rezistența, ascunderea și asistența au existat și ele, dar nu au putut preveni pierderile devastatoare. Orașul de mai târziu a moștenit atât absența, cât și responsabilitatea de a o explica.

1945 și după

După întoarcere · Supraviețuitorii se întorc într-un oraș schimbat

Povestea de după ocupație se referă la comunități distruse, proprietăți pierdute și vieți reconstruite.

Întoarcere fără lumea de altădată

Supraviețuitorii evrei s-au întors în locuri unde rudele, casele și instituțiile comunitare fuseseră distruse sau luate. În Salonic amploarea crimelor a transformat orașul. Revenirea pe o stradă familiară nu însemna recuperarea relațiilor și a siguranței care făcuseră cândva din acel loc un cămin.

Cui i s-a permis să aparțină?

Naționaliștii dinainte de război puseseră la îndoială apartenența evreiască în Grecia. Autoritățile naziste au impus apoi o categorie rasială care a depășit cu totul cetățenia. Aceste acuzații aveau contexte politice diferite, dar ambele ignorau viețile locale. În urma schimbării, se arată cum excluderea poate dobândi noi justificări.

Vieți dincolo de catastrofă

Tradițiile romaniote și sefarde au continuat prin supraviețuitori și descendenții lor. Prin urmare, istoria include reconstrucția, precum și pierderea. Supraviețuirea unei comunități nu minimizează persecuția; restabilește propriile limbi, munca și alegerile oamenilor la o poveste spusă adesea doar prin acțiunile inamicilor lor.

2023 – prezent

7 octombrie și astăzi · 7 octombrie și astăzi

Ostilitatea naționalistă și neonazistă greacă s-a întâlnit cu narațiunile despre inamic ale stângii radicale și cu amenințări islamiste specifice în vizarea reînnoită a evreilor.

Un avertisment amintește de un cartier incendiat

În 1931, un atac a incendiat cartierul evreiesc Campbell din Salonic. Decenii mai târziu, în 2026, Consiliul Central al Comunităților Evreiești din Grecia a invocat această istorie atunci când a avertizat despre patrulele de intimidare în oraș.

Comparația a fost un avertisment din partea comunității, nu o afirmație că aceeași organizație a supraviețuit neschimbată. Ea a explicat de ce provocările la adresa prezenței evreiești au avut o importanță deosebită. Un oraș a cărui viață evreiască suferise o persecuție devastatoare a auzit din nou că unii oameni ar putea decide cine este binevenit pe străzile sale.

Vechea poveste cu paraziți își găsește acoperire politică

Istoria Greciei include atacul Campbell din 1931, distrugerea de către naziști a Salonicului evreiesc și ostilitatea neonazistă de mai târziu. Aceste tradiții i-au înfățișat pe evrei ca străini sau ca pe o amenințare internă. Limbajul anticapitalist contemporan ar putea reînvia aceeași imagine: o analiză a declarației din 2026 a lui Rouvikonas Salonic a identificat descrierea capitalului israelian ca intrând parazit în cartiere.

A numi inamicul israelian nu rezolva problema când patrulele și amenințările ajungeau la evrei, vorbitori de ebraică și vizitatori. O amenințare separată implica presupuse planuri islamiste și incitare pro-Hamas, cu suspecți migranți în anchete specifice. Nu s-a demonstrat că formau o singură alianță cu stânga radicală. Amestecul țării constă în convergența excluderii naționaliste, demonizării antiimperialiste și militantismului religios asupra unor ținte evreiești locale, etichetele politice făcând uneori mai ușor de scuzat vechea ostilitate.

Pagubele ajung în locuri de amintire

Declarațiile comunității evreiești au descris profanarea la memoriale și cimitire din Larissa, Salonic și Volos în 2025. Evidențele privind lăcașurile de cult au surprins o parte din pagube; avertismentele ulterioare au descris, de asemenea, amenințări și intimidare împotriva oamenilor vii.

Cele două forme de vătămare aparțineau împreună fără a fi identice. Un atac asupra unui memorial a contestat modul în care istoria evreiască poate fi amintită. O amenințare la adresa unui vizitator a provocat modul în care un evreu ar putea fi prezent acum. Comunitatea căuta protecție atât pentru locurile sale de memorie, cât și pentru oamenii ale căror vieți continuau în jurul lor.