Antisemitism în Lituania

Comunitățile evreiești și-au dezvoltat rădăcini adânci în Marele Ducat al Lituaniei, cu privilegii care permiteau viața comunitară. Prejudecățile creștine și resentimentele economice au rămas parte din societatea înconjurătoare.

Explorați Lituania

Publicat de WTJPublicație actualizată

De la vecini inegali la un dușman național

Comunitățile evreiești și-au dezvoltat rădăcini adânci în Marele Ducat al Lituaniei, cu privilegii care permiteau viața comunitară. Prejudecățile creștine și resentimentele economice au rămas parte din societatea înconjurătoare. În republica interbelică, campaniile naționaliste i-au tratat tot mai mult pe evrei ca pe concurenți sau străini. După ocupația sovietică din 1940, identificarea falsă a tuturor evreilor cu comunismul s-a intensificat. Invazia germană din 1941 și colaborarea locală au transformat apoi acea acuzație colectivă într-un instrument de crimă în masă.

Marele Ducat – anii 1930

Rădăcini și resentimente · O lume savantă trăiește lângă o acuzație

Secole de viață evreiască locală nu au împiedicat naționalismul să o declare străină.

O comunitate cu rădăcini vechi

Comunitățile evreiești s-au dezvoltat în baza privilegiilor acordate în Marele Ducat al Lituaniei. Studiile religioase și mișcările culturale seculare de mai târziu au făcut din regiune un centru major al vieții evreiești. Acești oameni făceau parte din viața orașelor locale, nu treceau pur și simplu printr-un peisaj național altfel omogen.

Vecinii devin rivali economici

Prejudecățile religioase și resentimentele față de comercianții evrei au contribuit la hrănirea antisemitismului. În anii 1930, campaniile de afaceri solicitau favorizarea întreprinderilor deținute de etnici lituanieni și prezentau participarea evreiască drept dominație. Pretenția a redus oamenii variați la un inamic economic, ignorând în același timp sărăcia, diferențele și relațiile locale.

Multe loialități ale Vilnei

YIVO a fost fondat la Vilna în 1925, când orașul era sub stăpânire poloneză. Cercetarea sa a contribuit la dezvoltarea vieții culturale evreiești moderne. Orașul este acum Vilnius în Lituania. Schimbarea granițelor și mai multe limbi contează aici: categoriile naționale ulterioare nu pot descrie pe deplin oamenii care i-au construit lumea intelectuală.

1939–1941

Refugiu și învinuire colectivă · Refugiații găsesc o graniță care nu va rămâne nemișcată

Războiul și ocupația sovietică au transformat alegerile rezidenților și refugiaților.

Evreii polonezi caută siguranță

După ce a început războiul în 1939, refugiații evrei din Polonia au ajuns în Lituania. Aveau nevoie de cazare, bani și documente pentru continuarea călătoriei. O persoană care scăpa de persecuție ar putea întâmpina în continuare bariere impuse de guverne. Găsirea unui loc de refugiu nu garanta un traseu dincolo de acesta.

Vizele creează o deschidere îngustă

Documentele diplomatice, inclusiv vizele asociate cu Chiune Sugihara și Jan Zwartendijk, au permis unor refugiați să urmeze căile de evacuare. Hârtiile au contat pentru că celelalte granițe erau închise sau condiționate. Deciziile anumitor oficiali ar putea schimba posibilitățile unei familii fără a rezolva criza mai largă a refugiaților.

Ocupația sovietică alimentează o ecuație falsă

Ocupația sovietică din 1940 a reprimat instituțiile și a deportat oameni, inclusiv evrei. Cu toate acestea, antisemiții i-au învinuit pe evrei în mod colectiv pentru conducerea sovietică. Acea ecuație a șters victimele evreiești și diferențele politice. Suferința provocată de un regim a devenit o scuză pentru a viza o minoritate ca și cum ar fi acționat ca un singur agent.

1941–1944

Invazie nazistă și colaborare · Acuzația devine permisiunea de a ucide

Unități germane de exterminare și colaboratori lituanieni au distrus comunitățile evreiești.

Invazia germană, 1941

Forțele germane au invadat Lituania sub control sovietic în iunie 1941. Ideologia nazistă îi trata pe evrei ca pe un inamic rasial, iar mișcări antisemite locale ofereau propriile acuzații. Violența antievreiască implica autori germani și lituanieni identificabili. Nu trebuie atribuită fără discernământ tuturor lituanienilor.

Ponarul și ghetoul

În apropiere de Vilna, unitățile germane de exterminare și auxiliarii lituanieni au ucis evrei la Ponary. De asemenea, ocupanții i-au închis pe evrei în ghetouri, exploatându-le munca înainte de lichidarea ulterioară. Acestea au fost instrumente diferite în cadrul persecuției. Supraviețuirea unei familii depindea de condițiile pe care avea puțină putere să le controleze.

Oamenii apără viața și cultura

În ghetoul din Vilna, evreii au organizat rezistența și au încercat să protejeze cărțile și documentele culturale de distrugere. Aceste eforturi nu au înlăturat pericolul copleșitor. Ele arată oameni care fac alegeri sub constrângere și refuză să-și lase viețile să fie descrise doar prin categoriile persecutorilor lor.

1945 și după

A cui responsabilitate? · O minciună veche poate supraviețui în relatarea crimei

Amintirea victimelor necesită respingerea explicațiilor care le învinuiesc pentru represiunea sovietică.

Distrugerea comunității

Holocaustul a ucis majoritatea covârșitoare a evreilor din Lituania. Supraviețuitorii au moștenit pierderi extinse în familii, orașe și instituții. Distrugerea explică absența comunităților care au fost cândva esențiale pentru viața locală; acea absență nu trebuie să devină dovada că nu le-au aparținut niciodată.

Vinovăția colectivă rămâne falsă

Prezentarea crimelor drept represalii împotriva evreilor pentru stăpânirea sovietică repetă acuzația colectivă a făptuitorilor. Evreii au avut opinii politice variate și au suferit, de asemenea, represiunea sovietică. Este necesară explicarea impactului ocupației; atribuirea crimelor sale unei minorități întregi este falsă din punct de vedere istoric.

Identificarea colaborării și a salvării

Responsabilitatea germană, colaborarea lituaniană și salvarea individuală fac parte din aceeași relatare istorică. Identificarea autorilor concreți evită atât negarea, cât și vinovăția națională generalizată. Întrebarea esențială este cum au răspuns oamenii și instituțiile când vecinii lor evrei au fost lăsați fără protecție.

2023 – prezent

7 octombrie și astăzi · 7 octombrie și astăzi

Excluderea naționalistă și învinuirea evreilor prin asocierea lor cu bolșevismul au reapărut sub un pretext anti-Israel înainte ca 7 octombrie să intensifice insecuritatea locală.

Unui copil i se refuză transportul la școală

Pe 16 octombrie 2023, comunitatea evreiască din Lituania și organizațiile sale membre au avertizat cu privire la creșterea antisemitismului. Printre incidentele pe care le-au descris a fost un șofer care a refuzat să ducă un copil la școală după ce a aflat că copilul era evreu.

Copilul nu avea nicio responsabilitate pentru acțiunile unui guvern sau pentru un război în străinătate. Cu toate acestea, identitatea a fost suficientă pentru a întrerupe o călătorie școlară obișnuită. Avertismentul comunității a conectat retorica publică cu o mică negare concretă a participării: un serviciu disponibil altora a fost refuzat unui copil evreu.

Un pretext anti-Israel redeschide o acuzație locală

Istoria Holocaustului a Lituaniei include crime naziste în masă și colaborare locală. Narațiunile naționaliste care eludează această responsabilitate îi pot lăsa pe evrei în afara poveștii suferințelor naționale, în timp ce învinuirea evreilor în mod colectiv pentru represiunea sovietică furnizează o altă acuzație moștenită.

Înainte de 7 octombrie, politicianul Žemaitaitis a trecut de la o știre despre demolarea unei școli de către Israel la o rimă antievreiască și la atribuirea unei vinovății colective pentru deportările sovietice. Schimbarea subiectului dezvăluie masca: furia față de o acțiune israeliană reactivase o acuzație lituaniană împotriva evreilor. După 7 octombrie, comunitatea a raportat amenințări și excluderea copiilor. O rețea separată de solidaritate cu Palestina a afirmat că distinge între evrei și Israel; dovezile nu au stabilit că era condusă de islamiști. Amestecul documentat al țării se concentrează astfel pe normalizarea naționalistă, învinovățirea istorică și folosirea Israelului pentru a da actualitate vechii ostilități.

Disputa ajunge la instituțiile țării

În aprilie 2024, Curtea Constituțională a Lituaniei a constatat că Žemaitaitis și-a încălcat jurământul. Mai târziu în acel an, comunitatea evreiască s-a opus includerii partidului său în coaliția de guvernare.

Acestea au fost răspunsuri diferite la aceeași problemă mai largă. O instanță a abordat comportamentul constituțional al unui politician; o comunitate a contestat legitimitatea pe care partidul său ar dobândi-o prin guvernare. Rezultatul a contat dincolo de funcția politică. Oamenii care raportaseră amenințări și excluderi urmăreau cum va răspunde statul atunci când limbajul care îi făcea suspecți provenea din politica națională.