Antisemitism în Italia

Viața evreiască din Italia este de mult anterioară națiunii moderne. Pe măsură ce creștinismul a dobândit putere politică, învățătura bisericii îi prezenta pe evrei ca fiind vinovați în mod colectiv sau inferiori spiritual.

Explorați Italia

Publicat de WTJPublicație actualizată

O comunitate romană devine străină din punct de vedere religios

Viața evreiască din Italia este de mult anterioară națiunii moderne. Pe măsură ce creștinismul a dobândit putere politică, învățătura bisericii îi prezenta pe evrei ca fiind vinovați în mod colectiv sau inferiori spiritual. În teritoriile papale, acea ierarhie s-a transformat în restricții privind reședința și munca. Alți conducători italieni au făcut alegeri diferite. Zidurile ghetoului au dat mai târziu excluderii o formă fizică. Emanciparea a eliminat acele bariere, dar legile rasiale ale lui Mussolini din 1938 au impus un nou test bazat pe ascendență.

Roma antică – secole papale

Ierarhia religioasă · Vecinul care precede națiunea

Evreii din Italia erau deja acasă când autoritățile religioase au început să le restrângă locul.

O comunitate cu rădăcini vechi

Evreii au trăit la Roma cu secole înainte ca Italia să devină un stat unificat. De-a lungul timpului au dezvoltat tradiții religioase distincte și instituții comunitare. Afirmația că evreii erau în mod inerent străini a întunecat această istorie locală. Poziția lor s-a schimbat cu puterea religioasă și politică, mai degrabă decât cu durata rezidenței lor.

O acuzație transmisă

Învățătura creștină a atribuit adesea evreilor responsabilitatea colectivă pentru moartea lui Isus. O afirmație despre istoria sacră ar putea deveni suspiciune față de vecinii vii. A transformat o minoritate religioasă obișnuită într-un simbol al faptelor rele și a ajutat la justificarea tratării membrilor săi ca inferiori.

Conducători diferiți, uși diferite

Peninsula a fost împărțită între conducători cu interese și politici diferite. Reședința și ocupațiile evreiești ar putea fi permise într-o jurisdicție și restricționate în alta. Acest mozaic a contat: excluderea a fost impusă prin legi și autorități identificabile, mai degrabă decât printr-o atitudine împărtășită de fiecare italian.

1516–1870

zidurile ghetoului · Un oraș are nevoie de vecinii săi, apoi îi încuie

Veneția și Roma papală i-au închis pe rezidenții evrei în timp ce se bazau pe munca lor.

Veneția, 1516

Veneția le-a ordonat evreilor să locuiască într-un district desemnat în 1516. Porțile controlau mișcarea, mai ales noaptea. Orașul a admis o comunitate, dar i-a impus separarea. Cartierul care a dat cuvântului ghetou sensul său mai larg a fost atât un loc al vieții evreiești, cât și un instrument de restricție.

Roma, 1555

Papa Paul al IV-lea a înființat ghetoul Romei în 1555. Politica papală a restricționat rezidența evreiască și activitatea economică. Ierarhia religioasă a dobândit o geografie zilnică: unde putea trăi o familie și cum își puteau câștiga existența membrii. Evreii romani au rămas parte a orașului sub reguli care neagă apartenența egală.

Zidul nu este întreaga viață

În limitele impuse, evreii mențineau cultul, studiul și viața de familie. Existența acestor comunități nu trebuie să transforme segregarea într-o tradiție pitorească. Ghetoul impus al Romei a luat sfârșit în 1870, când integrarea orașului în regatul italian a înlăturat autoritatea politică papală.

Secolul al XIX-lea–1938

Emancipare și inversare · Cetățenia deschide o ușă pe care fascismul o închide

Unificarea a extins drepturile; regimul fascist a decis ulterior că ascendența evreiască le anula.

Cetăţeni egali în regat

Unificarea Italiei a extins emanciparea pe măsură ce teritoriile au intrat în noul regat. Evreii puteau participa mai deplin la viața profesională și civică. La Roma, 1870 a pus capăt reședinței forțate în ghetou. Aceste schimbări au demontat restricțiile juridice care au făcut ca apartenența evreiască să fie condiționată de identitatea religioasă.

Participarea nu poate cumpăra siguranță

Evreii italieni au avut opinii politice variate, iar unii au susținut fascismul înainte de orientarea lui explicit antisemită. Nici serviciul patriotic, nici loialitatea anterioară nu i-au protejat odată ce regimul a adoptat excluderea rasială. Antisemitismul judeca oamenii printr-o identitate de grup impusă, făcând comportamentul individual irelevant.

Inversarea din 1938

Guvernul lui Mussolini a introdus legi rasiale anti-evreiești în 1938. Evreii au fost excluși de la școli și locuri de muncă publice și supuși altor restricții. Italia nu fusese încă ocupată de Germania. Propriul său regim a luat decizia de a transpune prejudecățile rasiale într-o politică națională aplicabilă.

1938–1945

Persecuție și deportare · O interdicție în clasă devine o amenințare la adresa vieții

Excluderea impusă în Italia și ocupația germană ulterioară au fost etape separate ale unei persecuții în creștere.

Ascendența înlocuiește persoana

Legile din 1938 stabileau cine era considerat evreu pe baza ascendenței și restrângeau accesul la educație, muncă și căsătorie. Copiii puteau pierde locurile la școală din cauza părinților lor. Regulile prezentau categorii rasiale inventate drept fapte oficiale, apoi le foloseau pentru a decide a cui viață de zi cu zi putea continua.

Ocupația schimbă pericolul

După ce Germania a ocupat o mare parte din Italia în 1943, evreii s-au confruntat cu arestări și deportări în centre de exterminare. Au participat forțe germane și colaboratori fasciști italieni. Exista o legătură între anii anteriori de persecuție juridică și mecanismul ulterior al uciderii, dar nu era aceeași politică în aceleași condiții.

Viața întreruptă a lui Mario Finzi

Mario Finzi, un tânăr avocat și muzician evreu italian, și-a pierdut cariera juridică în temeiul legilor rasiale. Mai târziu a ajutat refugiații evrei înainte de a fi arestat și deportat la Auschwitz, unde a murit. Viața lui leagă o regulă de excludere cu alegerile și pierderile unei persoane identificabile.

2023 – prezent

7 octombrie și astăzi · 7 octombrie și astăzi

Moștenirile catolice, fasciste și comuniste ale Italiei se întâlnesc cu mobilizarea islamistă în valul de după 7 octombrie.

Vechile acuzații nu dispar

Evreii din Italia trăiseră în spatele zidurilor ghetoului papal și sub o învățătură care dădea vina pe evrei în mod colectiv pentru moartea lui Isus. Biserica Catolică a respins acea vină colectivă în 1965, dar o repudiare oficială nu a putut șterge instantaneu secole de suspiciune culturală.

Fascismul oferea o acuzație diferită: evreii ar fi un pericol rasial pentru națiune. Legile lui Mussolini din 1938 au transformat-o în excludere de la muncă și viața publică. Înainte de 7 octombrie, cercetătorii BOND găseau încă antisemitism neofascist și teorii conspiraționiste despre puterea evreiască. Aceste moșteniri păstrau disponibile imagini ale evreului periculos sau puternic în secret mult după schimbarea instituțiilor care le impuseseră prima dată.

Când cauzele comuniste și islamiste se întâlnesc

O parte din stânga comunistă a Italiei vede Israelul ca pe un braț al puterii americane. Hamas poate fi apoi prezentat ca rezistență împotriva unui inamic comun. Contribuția lui Giovanni Giacalone la raportul CDEC din 2025 descrie susținători islamiști și organizații palestiniene care participă la manifestații alături de CARC, NPCI și Rete dei Comunisti: cooperare practică roșu-verde.

CDEC documentează și acuzații împotriva unor evrei, inclusiv supraviețuitori ai Holocaustului, prezentați drept complici sioniști la genocid. Li se cerea să răspundă în calitate de evrei. Imaginile evreilor ca ucigași de copii însetați de sânge reînviau vechea calomnie a omorului ritual; la fel, teoriile conspiraționiste de extremă dreapta puteau înlocui «evreu» cu «sionist», păstrând figura imaginară a celui care controlează totul din umbră. Critica guvernului este legitimă. Atenția selectivă poate ridica problema dublei măsuri; vina colectivă, demonizarea și cerința ca evreii să-și dovedească nevinovăția politică dezvăluie vechea prejudecată.

Ură veche, violență nouă

După 7 octombrie, cercetătorii CDEC au descris o creștere bruscă a incidentelor. Conflictul a oferit un punct comun de concentrare vechilor stereotipuri catolice și fasciste, narațiunilor despre inamici răspândite de stânga radicală și ostilității islamiste. Circulația lor putea să le întărească reciproc, fără ca toți actorii să aparțină unei singure organizații.

Migrația face parte din cadrul contemporan, dar sosirile recente nu reprezintă întreaga poveste. În douăsprezece din cele optsprezece cazuri de agresiune din 2025, CDEC i-a descris pe făptuitori drept nord-africani, musulmani și/sau italieni de a doua generație. Acestea sunt descrieri suprapuse ale unor cazuri particulare. Împreună cu mobilizările de mai sus, ele arată cum moștenirile locale și ostilitatea transnațională ajung la evreii italieni, din ce în ce mai mult prin atacuri fizice, precum și prin excludere și abuz.