Antisemitism în Turcia

Conducătorii otomani au primit evrei sefarzi expulzați din Iberia, permițând comunităților să se reconstruiască. Acel refugiu a funcționat mai degrabă într-o ierarhie religioasă decât în ​​cetățenia egală modernă.

Explorați Turcia

Publicat de WTJPublicație actualizată

Refugiul este real; egalitatea rămâne condiționată

Conducătorii otomani au primit evrei sefarzi expulzați din Iberia, permițând comunităților să se reconstruiască. Acel refugiu a funcționat mai degrabă într-o ierarhie religioasă decât în ​​cetățenia egală modernă. În Republica Turcă, cererile naționaliste de uniformitate culturală și control economic au restrâns apartenența minorităților la națiune. Atacurile din 1934 din Tracia și impozitul inegal pe avere din 1942 arată cum ostilitatea a ajuns la case și la mijloacele de trai. Teoriile conspirației ulterioare și atacurile teroriste au adăugat diferite amenințări unei comunități cu secole de rădăcini locale.

1492–secolele otomane

Refugiu și ierarhie · Cei expulzați își găsesc un loc de reconstruit

Refugiul otoman a oferit vieții evreiești un viitor fără a desființa inegalitatea religioasă.

După expulzările iberice

Evreii sefarzi s-au stabilit în orașele otomane după expulzările din Spania și Portugalia. Au adus limbi, abilități și tradiții religioase și au înființat noi comunități. Primirea oferită de otomani a contat deoarece alte state făcuseră imposibilă continuarea rezidenței evreilor.

Un alt tip de protecție

Comunitățile non-musulmane au menținut instituții religioase în cadrul unei ordini imperiale inegale. Protecția ar putea permite reședința îndelungată și autonomie comunitară, lăsând în același timp statutul dependent de conducător. Această protecție nu trebuie confundată cu cetățenia modernă și nici respinsă ca și cum nu ar fi existat un refugiu semnificativ.

O lume evreiască turcească prinde contur

De-a lungul generațiilor, tradițiile sefarde au devenit parte din viața locală otomană și mai târziu din viața turcească. Iudeo-spaniola a rămas o limbă în multe gospodării. Istoria contestă afirmațiile ulterioare că evreii ar fi în mod inerent străini: strămoșii care sosiseră ca refugiați au devenit vecini cu rădăcini de lungă durată.

1923–1942

Excluderea naționalistă · Noua națiune testează cine contează ca fiind al ei

Campaniile de presă, atacurile și o taxă inegală au transformat identitatea minorității într-un dezavantaj practic.

Tracia, 1934

În 1934, amenințările și atacurile i-au alungat pe evrei din orașele Traciei de Est. Publicațiile antisemite și presiunile naționaliste au interacționat cu tensiunile economice locale. Violența a vizat o comunitate, nu doar persoane implicate într-un anumit conflict. Vecini cunoscuți au fost prezentați drept un obstacol străin în calea națiunii.

Durerea economică capătă o explicație evreiască

În timpul crizei, agitatorii i-au înfățișat pe comercianții evrei ca exploatând în mod colectiv fermierii și controlând viața economică locală. Această poveste a ascuns diferențele în interiorul ambelor grupuri și eșecurile mai ample ale creditului și politicii. A făcut o minoritate mai ușor de atacat decât instituțiile responsabile pentru condiții economice complexe.

Impozitul pe avere din 1942

Impozitul pe avere al Turciei din 1942 a apăsat în mod disproporționat asupra minorităților non-musulmane, inclusiv a evreilor. Evaluările arbitrare au forțat vânzările de proprietăți și au deteriorat afacerile. Taxa s-a adresat în mod oficial finanțelor din timpul războiului, dar a funcționat printr-un tratament inegal. O măsură de stat ar putea transfera oportunități economice în timp ce pretinde doar să încaseze venituri.

Mai târziu în secolul XX–2003

Învinovățire colectivă și teroare · O sinagogă devine ținta de substituție a unui conflict mondial

Teorii conspiraționiste antievreiești și vizarea teroristă amenințau locuitori ale căror vieți erau înrădăcinate local.

Persoana locală devine un proxy

Argumentele politice care implică Israelul i-au transformat uneori pe evreii turci în presupuși reprezentanți ai unui stat străin. Acest lucru a înlocuit cetățenia și opiniile lor individuale cu o etichetă colectivă. Critica unui guvern devine o țintire anti-evreiască atunci când responsabilitatea este transferată localnicilor pur și simplu pentru că sunt evrei.

Teoria conspirației adaugă un manipulator ascuns

Afirmațiile antisemite descriu influența evreiască sau sionistă în spatele instituțiilor și schimbărilor politice. Astfel de povești explicau evenimente complexe printr-un grup presupus secret. Ele puteau coexista cu dezacorduri autentice cu privire la politica externă, dar acuzația de control colectiv necesita mai degrabă examinare decât acceptare ca fapt politic.

Istanbul, noiembrie 2003

Autorii unor atentate cu bombă au atacat sinagogile Beth Israel și Neve Shalom din Istanbul pe 15 noiembrie 2003, ucigând credincioși și alte persoane din apropiere. Țintele erau locuri locale ale vieții religioase evreiești. Teroriștii au transformat acele locuri în simboluri ale unui inamic mai larg, punând în pericol vecini mult dincolo de congregații.

Secolul al XX-lea și după

Sensul apartenenței · Secolele de înrădăcinare locală nu răspund unei teorii a conspirației

Istoria înrădăcinată a comunității dezvăluie modul în care acuzațiile prevalează asupra vieților reale.

Acuzația că evreii sunt străini își schimbă costumul

Povestea refugiaților otomani și, mai târziu, viața evreiască turcă arată adaptarea repetată și apartenența locală. O poveste antisemită poate ignora acea istorie prin redefinirea străinătății ca ascendență, loialitate ascunsă sau conexiune internațională. Acuzația supraviețuiește deoarece testul se schimbă ori de câte ori o persoană îl poate satisface.

O regulă inegală lasă o moștenire economică

Impozitul pe avere a prejudiciat întreprinderile deținute de membrii minorităților și a forțat transferuri de proprietate. Efectele sale au durat dincolo de momentul colectării. Explicarea acestei moșteniri presupune urmărirea deciziilor guvernamentale și a beneficiarilor lor, mai degrabă decât să tratezi schimbările de proprietate ca o dovadă a unui model economic natural.

O comunitate are propriile ei diferențe politice

Evreii turci nu sunt o singură voce despre religie, identitate sau afaceri externe. Viețile lor diferite sunt ascunse atunci când teoriile conspirației îi tratează ca pe un singur actor. Registrul libertății religioase și pretențiile antisemite trebuie citite împreună: permisiunea de a se închina nu elimină orice amenințare socială sau de securitate.

2023 – prezent

7 octombrie și astăzi · 7 octombrie și astăzi

Politica religios-naționalistă și anti-imperialismul comunist au găsit un limbaj comun în jurul Hamas, în timp ce evreii locali au fost învinuiți.

O librărie refuză accesul clienților evrei

Pe 26 octombrie 2023, o librărie din Istanbul i-a exclus pe evrei. Două zile mai târziu, graffiti au vizat o sinagogă din Izmir. Raportarea despre libertatea religioasă a înregistrat, de asemenea, un atac asupra unui rabin pe 7 octombrie și un protest ulterior în fața unui spital evreiesc.

Acestea erau locuri și oameni din Turcia. Excluderea unui client pentru că este evreu nu a făcut nicio anchetă cu privire la convingerile sau acțiunile acelei persoane. Războiul a oferit un motiv pentru a trata o minoritate locală ca responsabilă pentru evenimentele aflate în afara controlului ei.

O poveste de eliberare unește tabere opuse

Erdoğan a lăudat Hamas ca o mișcare de eliberare în octombrie 2023. Partidul Comunist din Turcia a aprobat ulterior acțiunea din 7 octombrie, în ciuda respingerii dominației islamiste. Povestea împărtășită a rezistenței anti-imperialiste a permis conservatorilor religioși și comuniștilor laici să legitimeze aceeași mișcare armată fără a-și împărtăși teologia.

Raportul partidului a respins antisemitismul, dar a cerut evreilor turci să scape de ideologia sionistă și de responsabilitatea morală pentru agresiunea israeliană. Contradicția dezvăluie cum funcționează o mască politică: evreii locali dobândesc o obligație colectivă înainte ca opiniile lor individuale să fie auzite. Pe lângă conspiraționismul presei religioase și testele naționaliste de loialitate impuse minorităților, această cerere a făcut ca insecuritatea evreiască să fie mai ușor de respins. Excluderea evreilor dintr-o librărie din Istanbul a arătat unde se poate termina solidaritatea abstractă: la ușa unei afaceri obișnuite din Turcia.

O veche incertitudine cu privire la apartenență

Impozitul pe avere al Turciei din 1942 a arătat cum participarea minorităților la viața națională ar putea fi retrasă prin politica statului. Afacerile evreiești și alte întreprinderi non-musulmane au avut de suferit în mod disproporționat. Această istorie anterioară a rămas parte din ceea ce a făcut ca noua excludere să fie înfricoșătoare.

După 7 octombrie, afirmația guvernului că Turcia nu cunoscuse niciodată antisemitism contrasta cu relatările despre agresiuni, vandalism și excludere. Pentru evreii turci, dificultatea era așadar și una de recunoaștere: cum putea fi abordată nesiguranța dacă erau negate atât istoria, cât și existența actuală a problemei?