Antisemitism în Regatul Unit

Comunitățile evreiești medievale din Anglia depindeau de protecția regală și înfruntau ostilitatea creștină. Povești false despre omor ritual, inclusiv acuzația de la Norwich din 1144, făceau vecinii să pară periculoși.

Explorați Regatul Unit

Publicat de WTJPublicație actualizată

Protecție, datorii și o acuzație sacră

Comunitățile evreiești medievale din Anglia depindeau de protecția regală și înfruntau ostilitatea creștină. Povești false despre omor ritual, inclusiv acuzația de la Norwich din 1144, făceau vecinii să pară periculoși. La York, în 1190, ostilitatea cruciadelor s-a combinat cu interese legate de datorii și un zvon privind aprobarea regală. Expulzarea ordonată de Eduard I în 1290 a transformat excluderea într-o politică a întregului regat. Readmiterea și egalitatea civilă ulterioare au schimbat legea, iar temerile privind imigrația, agitația fascistă și teoriile conspiraționiste politice au dat ostilității forme noi. Aceste origini engleze nu trebuie atribuite neschimbate tuturor părților viitorului Regat Unit.

1144

O acuzație falsă · Un zvon îi transformă pe vecini în suspecți

Acuzația falsă de crimă ritualică de la Norwich a oferit ostilității religioase o poveste care ar putea călători.

O acuzație nu este o dovadă

În Norwich, în 1144, evreii au fost acuzați în mod fals de crimă rituală după ce un băiat creștin a fost găsit mort. Acuzația a legat moartea sa de o practică religioasă evreiască imaginară. A îndreptat suspiciunea către o întreagă comunitate, mai degrabă decât să stabilească responsabilitatea prin dovezi despre un individ.

Un mit contrazice practica evreiască

Povestea falsei acuzații de omor ritual susținea că ritualul evreiesc necesită victime creștine. Acea afirmație era falsă. Legea evreiască interzice uciderea și consumul de sânge. Acuzația descria religia prin imaginația dușmanilor săi, făcându-i pe vecinii obișnuiți să pară periculoși în secret.

Acuzația călătorește

Acuzații similare au apărut ulterior în alte orașe engleze și în toată Europa. Repetiția a dat mitului o viață dincolo de acuzația inițială. Această istorie anterioară ajută la explicarea poveștilor ostile deja disponibile atunci când comunitățile evreiești din Anglia s-au confruntat cu violența și expulzarea explorate în perioada următoare.

1190–1290

Anglia medievală · Protecție cu limite

Protecția regală s-a dovedit fragilă atunci când ostilitatea religioasă și interesele locale au convergit împotriva vecinilor evrei.

York, 1190

În 1190, comunitatea evreiască din York a căutat refugiu în castelul regal sub amenințarea violenței. Asediul s-a încheiat cu un masacru devastator. Ostilitatea cruciadelor și predicarea antievreiască au contribuit la pericol. Adăpostirea sub autoritatea regelui nu a oferit protecția de care comunitatea avea nevoie cu disperare.

Cine beneficiază de un zvon?

Atacatorii din York au inclus bărbați locali care căutau să scape de datoriile datorate creditorilor evrei. Un zvon neadevărat a susținut, de asemenea, că regele a ordonat atacuri asupra evreilor. Ostilitatea religioasă, interesele financiare și o pretenție falsă de aprobare regală s-au întărit reciproc. Împrumutul a fost o circumstanță istorică, nu o trăsătură de caracter evreiesc.

Ordinul de a pleca

Eduard I i-a expulzat pe evrei din Anglia în 1290, după ce legi anterioare restrânseseră viața comunitară. Un conducător putea transforma excluderea religioasă într-un ordin național. Această fereastră privește Anglia medievală; nu trebuie citită ca o politică comună tuturor teritoriilor care aveau să formeze Regatul Unit.

1656–1858

Întoarcere și drepturi · Întoarcerea, apoi revendicarea unui loc

Evreii s-au întors la viața comunitară publică în secolul al XVII-lea, dar obținerea unei participări egale a durat încă două secole.

O petiție de apartenență

Întoarcerea unei comunități deschise evreiești este datată în mod convențional în 1656. Rabinul sefard Menasseh Ben Israel i-a adresat o petiție lui Oliver Cromwell. Evreii au ajutat să susțină un loc în Anglia, mai degrabă decât să primească pur și simplu un cadou de la un conducător. Întoarcerea și egalitatea civilă deplină au fost etape diferite.

O sinagogă își deschide porțile

Comunitatea evreiască spaniolă și portugheză din Londra a înființat sinagoga Bevis Marks în 1701. Un lăcaș de cult a făcut vizibilă viața comunității după perioada lungă de după expulzare. De asemenea, ne reamintește că istoriile evreilor britanici includ limbi și tradiții diferite, nu un fundal uniform.

Cuvintele care blocau un loc

În iulie 1858, Parlamentul și-a modificat jurământul pentru ca Lionel de Rothschild să-și poată ocupa locul fără să profeseze credința creștină. Dezbaterea păstrată în Hansard arată atât opoziție, cât și sprijin. Un reprezentant ales fusese împiedicat să-și preia mandatul de o cerință religioasă. Schimbarea regulii a făcut participarea posibilă.

1905–1939

Granițe și refugiu · Cine deschide ușa?

Refugiații și comunitățile stabilite s-au confruntat cu restricții de imigrare și mobilizare fascistă, alături de rezistența organizată și salvarea.

Legea străinilor din 1905

Legea străinilor din 1905 a introdus controale asupra imigrației pe fondul agitației împotriva noilor veniți, inclusiv a migranților evrei care scăpau de insecuritatea din Europa de Est. Regulile sale i-au afectat pe evrei și pe alți sosiți. Dezbaterea politică a înfățișat refugiatul ca pe o povară națională, deplasând atenția de la persecuția care făcuse necesară plecarea.

Vecinii blochează un marș

Pe 4 octombrie 1936, protestatarii au împiedicat Uniunea Britanică a Fasciștilor să mărșăluiască prin East End din Londra. Printre cei implicați s-au numărat grupuri evreiești, muncitorești, comuniști și sindicali. Liderii evrei aveau opinii diferite asupra răspunsului. Cable Street arată atât rezistența organizată, cât și dezbaterea despre cum să se confrunte cu antisemitismul.

Valiza de călătorie a unui copil

Kindertransport a adus mii de copii din Europa controlată de naziști în Marea Britanie începând cu 1938. Organizații evreiești și alte persoane care ofereau ajutor au aranjat salvarea. Copiii au călătorit fără părinții lor, iar multe familii nu s-au reunit niciodată. Refugiul a salvat vieți, dar limitele și durerea separării aparțin și ele poveștii.

2023 – prezent

7 octombrie și astăzi · 7 octombrie și astăzi

Conspiraționismul fascist mai vechi, eșecurile în cadrul Partidului Laburist și o coaliție de protest identificată între stânga și islamiști au modelat creșterea imediată a Marii Britanii după 7 octombrie.

Primul raport vine înainte ca ziua să se încheie

Pe 7 octombrie, la ora 12:55, Community Security Trust din Marea Britanie a înregistrat primul incident legat de atacul din Israel. Acesta viza o sinagogă în timpul sărbătorii evreiești Simhat Tora. O adunare comunitară din Marea Britanie devenise țintă în timp ce evenimentele din Israel erau încă în desfășurare.

În săptămânile care au urmat, sesizările au crescut brusc. Momentul contează: această ostilitate a început în ziua masacrului. Evreii britanici au fost antrenați în conflict prin identitatea lor, înainte ca cursul ulterior al războiului să poată explica schimbarea.

O alianță se adună în jurul unui inamic comun

Vechi acuzații religioase și campanii fasciste britanice îi prezentau pe evrei ca străini periculoși. Antisemitismul de extremă dreaptă a persistat după 7 octombrie. În stânga apăruse un alt eșec: ancheta EHRC asupra Partidului Laburist constatase hărțuire ilegală, discriminare și ingerință politică în tratarea plângerilor. Loialitatea față de partid putea proteja conduita antisemită.

Revizuirea lui Walney, comandată de guvern, a descris organizatori comuni ai protestelor, inclusiv Campania de solidaritate cu Palestina, Stop the War și Asociația Musulmană din Marea Britanie. Ea a clasificat părți ale acestei coaliții drept de extremă stângă și islamiste, legate prin campanii anti-război anterioare. O poveste împărtășită de rezistență ar putea oferi Hamas legitimitate politică, în timp ce limbajul anti-sionist îi face pe evreii britanici să răspundă pentru Israel. Sondajul JPR consemnează că mulți evrei se simțeau obligați să justifice acțiunile Israelului. Cooperarea a extins mobilizarea; acel transfer de vinovăție a redus apartenența evreiască acasă.

O zi sfântă devine o zi de pierdere

În Yom Kippur, în octombrie 2025, un atac cu mașină și cuțit a vizat sinagoga Heaton Park din Manchester. Doi bărbați au murit și trei persoane au fost grav rănite. Guvernul a identificat atacul drept terorism islamist antisemit; Descoperirile inițiale au indicat, de asemenea, că o victimă a murit din cauza focurilor de armă trase de poliție în timpul răspunsului.

Atacul a făcut ca problema siguranței evreilor să fie dureros de imediată. Unii evrei britanici s-au gândit să plece, iar migrația către Israel a crescut în acel an. Cu toate acestea, cercetătorii nu au identificat dovezi suficiente ale unui exod continuu. Durerea, frica și deciziile cu privire la viitor aparțineau vieții individuale, nu unui sfârșit inevitabil pentru comunitate.