Antisemitism în Irak

Istoria evreiască irakienă ajunge până la Babilonul antic. Sub imperiile de mai târziu, comunitățile au trăit în sisteme în schimbare de protecție și inegalități; regatul modern a oferit cetățenie și participare.

Explorați Irak

Publicat de WTJPublicație actualizată

Un popor cu rădăcini adânci este prezentat drept străin

Istoria evreiască irakienă ajunge până la Babilonul antic. Sub imperiile de mai târziu, comunitățile au trăit în sisteme în schimbare de protecție și inegalități; regatul modern a oferit cetățenie și participare. În anii 1930 și 1940, acuzațiile naționaliste și propaganda nazistă îi prezentau din ce în ce mai mult pe evrei ca pe un inamic străin. Farhudul din 1941 a făcut acea ostilitate mortală. Ulterior, conflictul regional și măsurile statului irakian au restrâns drepturile, au permis plecarea în masă și i-au supus represiunii pe cei care au rămas.

Înainte de 1921

Rădăcini babiloniene · Comunitatea precede statul modern

O istorie care ajunge până în Babilonia contrazice afirmația ulterioară conform căreia evreii irakieni erau străini.

O istorie locală veche

Viața evreiască din Mesopotamia se întindea cu multe secole înainte de crearea Irakului modern. Bagdadul și alte locuri au dezvoltat instituții religioase, comerciale și culturale. Acuzațiile naționaliste ulterioare că evreii ar fi străini au ignorat această profunzime a vieții locale și au înlocuit-o cu o categorie politică.

Apartenența la ordine inegale

Sub diferite imperii, comunitățile evreiești au experimentat atât continuitatea comunitară, cât și limitele legale. Protecția religioasă nu era același lucru cu cetățenia modernă egală. Schimbarea guvernanților și a politicilor a modelat securitatea, în timp ce evreii au continuat să construiască familii și instituții. Istoria lungă nu a fost nici armonie neîntreruptă, nici persecuție neîntreruptă.

Viața obișnuită înainte de ruptură

Înregistrările evreilor irakieni includ școlarizare, rugăciune, afaceri și cereri ale comunității. Ele dezvăluie oameni care negociază nevoile zilnice în cadrul societății lor. Acest lucru contează pentru persecuția ulterioară: populația vizată avea propria sa viață civică și culturală, mai degrabă decât identitatea străină uniformă imaginată de oponenții săi.

1921–1941

Cetățenie și căutarea țapilor ispășitori · Cetăţenii sunt descrişi ca o ameninţare străină

Retorica naționalistă și influența nazistă au restrâns un loc promițător în noul regat.

Un loc în regat

Regatul irakian înființat în 1921 includea evrei ca cetățeni. Rezidenții evrei au participat la comerț, profesii și viața publică. Implicarea lor aparținea unei societăți irakiene mai largi, iar opiniile lor politice diferă. Cetățenia a oferit o bază de apartenență pe care persecutorii de mai târziu au încercat să o depășească.

Propaganda leagă temerile locale de un inamic global

În anii 1930 și începutul anilor 1940, propaganda nazistă și relațiile cu actorii naționaliști irakieni au contribuit la răspândirea afirmațiilor anti-evreiești. Acele mesaje importate au interacționat cu politica locală și tensiunile regionale. Istoria Bagdadului nu poate fi explicată prin copierea unei secvențe europene fără a examina cine a adoptat afirmațiile și de ce.

Acuzația ignoră cetățenia

Retorica antisemită îi prezenta pe evrei drept agenți ai unor interese externe ostile. Acea narațiune colectivă îi făcea pe cetățenii stabiliți în țară să pară străini, în ciuda rădăcinilor locale. Înlocuia dovezile despre indivizi cu o presupusă loialitate comună, pregătind o justificare pentru excludere când condițiile politice se deteriorau.

1941–1951

Pogrom și plecare în masă · Festivalul devine un moment de teroare

Farhud și măsurile de stat ulterioare au rupt securitatea și cetățenia unei comunități.

Farhudul, iunie 1941

În perioada 1-2 iunie 1941, în timpul Shavuot, violența a lovit evreii din Bagdad după o criză politică pro-Axe și prăbușirea autorității imediate. Evreii au fost uciși, răniți și jefuiți. Incitarea anti-evreiască a ajutat să facă din comunitate o țintă, în timp ce unii vecini musulmani au intervenit pentru a proteja oamenii.

Cetățenia devine prețul plecării

În 1950, Irakul le-a permis evreilor să emigreze dacă renunțau la cetățenie. Mulți s-au înregistrat pentru plecare pe fondul nesiguranței și al presiunilor. Decizia nu era o mutare obișnuită între țări: cei care plecau renunțau la statutul juridic prin care aparținuseră țării lor natale.

Activele sunt înghețate

În 1951, statul a înghețat bunurile evreilor care renunțaseră la cetățenie. Plecarea pe scară largă a transformat viața evreiască irakienă. Pierderea proprietății și a statutului juridic a urmărit oamenii dincolo de călătoria în sine. Farhud și legile de plecare au fost evenimente separate ale căror consecințe combinate au restrâns posibilitatea unui viitor în Irak.

1969–2003 și după

Represiune și vieți care continuă · Statul îi vizează pe cei care rămân

Reprimarea ulterioară a redus și mai mult o comunitate mică, în timp ce înregistrările ei supraviețuitoare păstrează ceea ce persecuția a ascuns.

Execuțiile din 1969

În 1969, regimul baasist a spânzurat în public persoane acuzate de spionaj pentru Israel, inclusiv nouă evrei. Spectacolul a intensificat frica în comunitatea rămasă. O acuzație privind securitatea statului s-a extins din nou dincolo de inculpații individuali, expunând identitatea evreiască acuzației de loialitate față de un stat străin.

Viața comunitară continuă sub presiune

Unii evrei au rămas în Irak și au susținut activitatea religioasă și comunitară în ciuda represiunii și a plecărilor. Înregistrările lor complică o istorie care se încheie cu emigrarea în masă din 1950–1951. Viețile continuate erau reale, chiar dacă amploarea și securitatea comunității s-au schimbat profund.

Ce ne spun paginile supraviețuitoare

Cărțile evreiești și documentele comunitare recuperate la Bagdad în 2003 au documentat școlarizarea, închinarea și administrarea alături de persecuție. Valoarea lor istorică constă în viețile pe care le dezvăluie. Ele contestă acuzația că evreii ar fi străini, arătând oameni care desfășoară treburi comunitare obișnuite într-o țară care fusese de mult casa lor.

2023 – prezent

7 octombrie și astăzi · 7 octombrie și astăzi

Conspiraționismul naționalist, legea de stat anti-normalizare și sprijinul comunist și al milițiilor pentru Hamas s-au întâlnit într-o țară cu puțină viață evreiască.

Vecinii care dispăruseră deja

Bagdadul a avut cândva o mare comunitate evreiască, adânc înrădăcinată în viața irakiană. Farhudul din 1941 a arătat cât de repede puteau fi prezentați vecinii drept inamici. Represiunea ulterioară și plecarea în masă au transformat acea lume.

La 7 octombrie mai rămăsese doar o prezență evreiască foarte mică. Aceasta schimbă felul în care arată perioada următoare: nu exista o comunitate mare a cărei experiență să poată fi surprinsă printr-un total al incidentelor. Pierderea anterioară a vieții comunitare evreiești făcea ea însăși parte din contextul în care era exprimată noua ostilitate.

Un inamic politic devine subiectul unei teorii eterne a conspirației

Farhudul a adus ostilitatea naționalistă și propaganda nazistă în violență împotriva evreilor din Bagdad. Reprimarea și plecarea ulterioară au lăsat puțină viață publică evreiască, dar imaginea inamicului evreu neloial a supraviețuit. Legea anti-normalizare a Irakului din 2022 a dat ostilității față de Israel o forță instituțională, inclusiv pedeapsa pentru promovarea ideilor sioniste.

Politica religioasă și-a adăugat propria istorie de acuzație. În 2023, liderul miliției Qais al-Khazali i-a portretizat pe evrei ca agenți ai răului și și-a imaginat un lobby evreiesc în spatele morților în islamul timpuriu. După 7 octombrie, comuniștii laici au lăudat operațiunea Hamas ca rezistență anti-imperialistă, în timp ce milițiile aliniate Iranului s-au mobilizat în spatele Hamas. Diferite tradiții convergeau spre același inamic. Aici antisionismul ar putea purta o teorie mai veche a conspirației despre evrei chiar și acolo unde puțini evrei au rămas să răspundă acuzației.

Milițiile transformă momentul în acțiune

După 7 octombrie, miliția aliniată cu Iranul Kata’ib Hezballah a sprijinit Hamas și a escaladat atacurile asupra forțelor americane din Irak și Siria, potrivit Trezoreriei SUA. Partidul Comunist Irakian a lăudat și operațiunea din 7 octombrie ca rezistență, deși declarația respectivă nu stabilește coordonarea cu milițiile.

Pentru puținii evrei rămași din Irak, acesta a fost un mediu politic ostil stratificat pe o viață deja restrânsă. Raportarea despre libertatea religioasă descrie oameni care își ascund identitatea evreiască și se confruntă cu excluderea din angajarea publică. Povestea este una a unei nesiguranțe adânci, mai degrabă decât o dovadă a unui val nou măsurat de atacuri asupra evreilor irakieni.