Antisemitism în Rusia

Imperiul Rus a dobândit populații evreiești mari atunci când a anexat teritoriile Poloniei împărțite. Autoritățile imperiale au restricționat reședința evreiască în Zona de rezidență și au impus alte restricții juridice.

Explorați Rusia

Publicat de WTJPublicație actualizată

Un imperiu transformă o minoritate într-o problemă

Imperiul Rus a dobândit populații evreiești mari atunci când a anexat teritoriile Poloniei împărțite. Autoritățile imperiale au restricționat reședința evreiască în Zona de rezidență și au impus alte restricții juridice. Prejudecățile religioase mai vechi au devenit un cadru pentru politica statului. Mai târziu, mișcările naționaliste i-au învinuit pe evrei pentru tulburări, pogromurile au făcut această acuzație violentă, iar protocoalele falsificate i-au oferit un scenariu portabil. Emanciparea sovietică a pus capăt restricțiilor țariste, dar campaniile ulterioare ale lui Stalin au restabilit suspiciunea colectivă într-un alt limbaj politic.

1791–1917

Restricții imperiale · Granița trece peste oameni

Un imperiu a anexat comunitățile evreiești, apoi a restricționat locul unde puteau locui membrii acestora.

Împărțirile schimbă harta

Anexările Rusiei asupra teritoriilor poloneze au adus populații evreiești mari sub stăpânire imperială. Aceste comunități nu sosiseră brusc din străinătate; suveranul de deasupra lor se schimbase. Statul a tratat totuși prezența lor ca pe o problemă specială care necesită reguli separate.

Zona de rezidență

Zona de rezidență a restricționat majoritatea evreilor la anumite teritorii vestice ale imperiului, cu excepții pentru anumite categorii. S-a întins pe pământuri acum împărțite între mai multe țări. Identitatea evreiască a unei persoane ar putea determina permisiunea de a trăi în altă parte. Aceasta a fost o graniță imperială, nu doar o graniță a Rusiei de astăzi.

O viață guvernată de excepții

Permisele de ședere și restricțiile privind educația și angajarea limitau oportunitățile. Unii evrei au găsit căi de a se descurca în cadrul regulilor; mulți au rămas constrânși de ele. Dificultățile economice nu pot fi explicate printr-un stereotip despre munca evreilor. Ele trebuie înțelese și prin instituțiile care restrângeau alegerile obișnuite.

1881–1903

Pogromuri · O criză națională atribuie unei minorități rolul de vinovat

Zvonurile și ostilitatea politică au contribuit la transformarea tulburărilor în atacuri asupra vecinilor evrei.

După asasinat

După asasinarea țarului Alexandru al II-lea în 1881, atacurile anti-evreiești s-au răspândit în părți ale imperiului. Zvonurile atribuiau evreilor responsabilitatea colectivă pentru instabilitate. Victimele au fost vizate pentru apartenența la o comunitate, nu pentru că dovezile le-au legat pe fiecare dintre ele de asasinat.

Violența are nevoie de o deschidere

Pogromurile au implicat atacuri asupra oamenilor, caselor și afacerilor. Incitarea și eșecul protecției au contribuit la crearea condițiilor pentru violență, deși rolul autorităților varia în funcție de eveniment. A numi un pogrom spontan poate ascunde modul în care un climat de excludere existent și-a pregătit țintele.

Chișinău, 1903

Pogromul de la Chișinău din 1903 a avut loc într-un oraș aflat acum în Moldova, pe atunci parte a Imperiului Rus. O acuzație falsă de crimă ritualică a ajutat la aprinderea ostilității. Impactul său internațional a scos la iveală un model: violența locală se putea baza pe un mit care a călătorit deja prin culturile religioase și politice.

1903 și după

O teorie a conspirației exportată · O întâlnire falsă dobândește victime reale

Protocoalele au transformat o conspirație fabricată într-un scenariu care ar putea traversa limbi și granițe.

Un document fără o întâlnire reală

Protocoalele Înțelepților Sionului pretindeau să dezvăluie un plan evreiesc de dominare a lumii. A fost o născocire care a plagiat scrierile anterioare fără legătură cu evreii. Publicarea sa timpurie în limba rusă nu a făcut din el un document autentic. Nu a existat nicio întrunire evreiască pe care textul să o documenteze.

Contradicția devine atracție

Falsificarea a legat bănci, ziare, revoluții și guverne de un controlor evreu imaginar. De aceea, evoluțiile opuse ar putea fi puse pe seama aceluiași inamic. Cititorilor li s-a oferit o modalitate de a evita complexitatea politicii moderne, tratând totul ca o dovadă a unui plan ascuns.

Demascarea falsului nu oprește circulația lui

Textul a fost expus public ca fiind fraudulos, dar a continuat să circule la nivel internațional. Publicațiile lui Henry Ford și propaganda nazistă au ajutat la amplificarea afirmațiilor conexe. Un fals poate influența evenimentele după ce este dezmințit atunci când publicul său apreciază acuzația mai mult decât dovezile pentru aceasta.

1948–1953

Persecuția stalinistă · Statul inventează un dușman printre propriii cetățeni

Campaniile lui Stalin prezentau cultura evreiască și profesioniștii evrei drept semne de neloialitate străină.

Promisiunea anterioară a egalității

Revoluția a pus capăt discriminării legale țariste, iar ideologia sovietică a condamnat în mod oficial antisemitismul. Acea ruptură cu vechiul regim a contat. De asemenea, face ca persecuția ulterioară să fie o inversare de explicat, mai degrabă decât o trăsătură atemporală a fiecărei credințe comuniste sau a fiecărei perioade de stăpânire sovietică.

Cosmopoliți fără rădăcini

Campaniile târzii ale lui Stalin au vizat personalități culturale și profesioniști evrei prin acuzații de atașament străin și neloialitate. Instituțiile evreiești au fost suprimate și scriitorii evrei executați. Limbajul a evitat adesea să spună pur și simplu că evreii sunt inamicul, făcând în același timp originea evreiască centrală pentru selecția suspecților.

Complotul medicilor se prăbușește

În ianuarie 1953, regimul a acuzat un grup de medici, mulți dintre ei evrei, că ar fi conspirat pentru a ucide lideri sovietici. Cazul fusese fabricat. După moartea lui Stalin, în martie, acuzațiile au fost respinse. Autoritatea statului crease presupusul pericol; anunțarea lui nu a dovedit niciodată existența complotului.

2023 – prezent

7 octombrie și astăzi · 7 octombrie și astăzi

Excluderea imperială și conspiraționismul antisionist sovietic au revenit prin propaganda de stat și vânătoarea de evrei din Daghestan.

Sala de sosiri devine teren de vânătoare

La sfârșitul lunii octombrie 2023, s-au răspândit zvonuri că israelienii sosesc în Daghestan. Mulțimi au percheziționat hoteluri și o mulțime a luat cu asalt aeroportul Makhachkala, căutând pasageri evrei și verificând identitățile. O călătorie care ar fi trebuit să se termine la sosiri a devenit o amenințare pentru persoane identificate ca evrei.

Human Rights Watch a documentat și un atac asupra șantierului unui centru comunitar evreiesc. Violența trecea de la călători la viața evreiască locală. Etichetarea drept israelian era doar începutul; căutarea viza identitatea evreiască în sine.

Vechiul dușman al statului capătă un nou nume

Rusia imperială îi limita pe evrei prin lege. Campaniile lui Stalin i-au prezentat apoi drept conspiratori fără rădăcini și cu loialități străine. Antisionismul sovietic a transformat vechea acuzație de a fi străini într-o judecată aparent politică. Cercetătorii îi urmăresc supraviețuirea în retorica statală actuală, inclusiv folosirea ascendenței evreiești a lui Zelenski pentru stigmatizarea Ucrainei.

După 7 octombrie, agitația din Caucazul de Nord a trecut de la ostilitatea față de israelienii care soseau la căutarea evreilor înșiși. Lihaciov susține că incitarea oficială și retorica solidarității au alimentat sentimentul că această ostilitate era tolerată. Nu s-a demonstrat că mulțimea de la aeroport executa un ordin de la Kremlin. Însă propaganda naționalistă, teoriile conspiraționiste moștenite din perioada sovietică și mobilizarea locală puteau întări aceeași acuzație: un evreu era un inamic a cărui identitate justifica excluderea, chiar și când discursul începea cu Israelul.

Protecția eșuează atunci când este nevoie

Human Rights Watch a constatat că poliția permisese percheziționarea hotelurilor pentru a găsi evrei și inițial nu oprise controalele pașapoartelor în timpul violențelor din Daghestan. Persoanele amenințate nu se puteau baza pe autorități pentru protejarea fermă a siguranței lor.

Acest eșec a dat acuzației mulțimii forță practică. Nu mai era doar un zvon repetat în public: străinii puteau cere dovada identității și decide cine putea trece. Pentru evreii prinși în acel moment, apartenența depindea de o protecție care nu ar fi trebuit niciodată condiționată.